Pe mine ma incearca aceste stari ,de cand...nu mai conteaza. Ma sufoca un aer mult prea trist.Am deschis aceasta pagina de zeci de ori,am scris...si niciodata n-am reusit sa transmit ceva bun,asa ca am incatusat pofta de a scrie tot de atatea ori,si mi-am continuat existenta.Asa se explica absenta mea din ultima perioada.Cand m-am uitat la postari nefinalizate,erau vreo 5 ,si toate aveau un inceput sumbru si depresiv , ce e bine e ca m-am oprit intotdeauna la fix. De fiecare data mi-am adus aminte scopul pentru care am inceput sa scriu...ideea nu e sa ne plangem de mila,ci sa mergem mai departe orice s-ar intampla.
In ciuda acestei devize eu inca nu am nimic bun de transmis...dar am gasit o solutie prin care sa-mi exprim o parte din ganduri.
Chemare...
Mi-e sufletul sfarmat,
mi-e inima ranita
o,unde esti Isuse,
cand pacea mi-e gonita?!
Mi-s prietenii departe
n-am parte de-alinare
o,unde esti Isuse,
La Tine caut scapare...
M-au amagit cu vorbe,
m-au parasit la greu,
o,unde esti Isuse,
singur eu ma simt mereu.
Mi-e starea tot mai grava,
mi-e gandu-ncetosat,
o,unde esti Isuse
nu vezi ca-s tulburat?!
La Tine vin cu lacrimi
la crucea Ta M-astern,
si viata ...viitorul,
si gandul mi-l prostern.
chiar de mi-e greu in lume
povara-mi e prea mare
Te rog,o,bun parinte,
sa-mi darui vindecare!
...
Acum m-apropii Doamne,
de Tine prin cantare
aud un cor de ingeri
cantarea...e splendoare!
Tu-mi poti fi Prieten ,Doamne,
Tu Bunul Cel mai drag
O ,vino iar Isuse,
sa nu mai plang degrab' !
