miercuri, 7 noiembrie 2012

Condamnari...

E bine sa scriu,pentru ca in realitate prea putini mai citesc si cei care totusi citesc ,citesc pentru ca se incadreaza in una din cele trei categorii despre care voi vorbi. In mod sigur nu sunt singura care respir dar nu suntem sigura ca traiesc,vorbesc si nu sunt sigura ca sunt auzita ,doresc si dorintele ma sufoca, cuget si prea putin practic,planuiesc si planurile sunt imprastiate de vantul schimbarii , impartasesc si nu imi este impartasit in acelasi fel in care eu as vrea sa se intample. Candva am visat si noi la libertatea ne a ne manifesta exact asa cum simtim,am sperat la o lume buna ,care sa ne tolereze si-n schimb am fost condamnati .Cand aud cuvantul condamnat ,de cele mai multe ori trec peste adevaratul sens al cuvantului si imi indrept gandul spre condamnarile sufletului .Inspirat din propria-mi trecere prin lumea,si propriile-mi condamnari am ales sa scriu : ... Condamnatii la singuratate: Cei care traiesc izolati,si nu pentru ca au ales acest drum,ci pentru ca altii i-au ocolit,sau mai rau au fost tradati,atat de tradati incat orice sansa ca sa mai creada in cineva a fost spulberata.Si nu,ei nu sunt niste slabi,niste demni de mila,niste esecuri sau niste lasi.Ei sunt poate cei cu sentimentele cele mai fragile,cei care simt totul la maxim .Ei stiu sa traiasca si sa iubeasca extrem si totusi nu se mai pot ridica ...decat atunci cand cineva le intinde odata o mana,ci de sute de ori aceeasi mana ,rupand blestemul in care s-au scufundat! Condamnatii de ceilalti : In aceasta categorie am intrat si eu si tu.Fiecaruia ni s-a pus macar odata-n viata o eticheta..."uite cum e imbracata aia","i-ote frate si pe aia ce panarama e" ni tu la alaaa ce moaca are!" ,"cum Doamne a putut ala sa sta cu aia atat vremeee?","da' ce-i cu fata aia de se tot "festeste" pe unghii cu albastru-straveziu-azuriu-movuliu ?" Ideea e ca si noi o facem si altii au zis-o despre noi partea nasoala ca e ca unii chiar pun suflet.Si uite-asa mai distrugem o categorie de oameni,si astia sensibili... Si pe astia-i condamnam fara sa le cunoastem substratu'.E bine sa radem de ei pe strada fara sa stim ca poate omul ala a imbracat o haina de la ajutoare .E bine sa o judecam pe fata aia ranita ,care si-a pus sufletul pe tava sa i-o macine un necioplit ,ca de ce s-a dat si ea cu oja cand saraca probabil in lucrurile astea gaseste un refugiu si in momentele astea o fac sa se simta frumoasa. E comod sa condamnam si iubirile fara sa cunoasem sufletele celor doi,fara sa stim cat au asteptat momentul sa fie impreuna,sau cati oameni le-au stat in cale pana sa-si implineasca visul.Iar noi,ii demolam,fie ca ei stiu ce gandim sau vorbim,fie ca nu stiu,sunt condamnati. Condamnatii la viata Despre astia mi-e cel mai usor sa scriu si as scrie la infinit ,probabil pentru ca aici ma incadrez si eu. Astia domle` au pierdut pe undeva sensul vietii si lucrul asta ii roade zi si noapte. Astia domle` si ei ca primii au avut olea' de vise,sperante,nadejdi,credinte si teluri.Astia au pus suflet,au investit in relatii si in oamenii,au luptat pentru principiile lor,pentru binele celor din jurul lor,pentru cariera si viitor.Astia sunt aia energici,care nu se complac in mediocritate ,au tot timpul o activitate sau o idee dar nu tot timpul au cu cine o duce pana la capat. Ei reusesc sa tina stindardul sus si atunci cand corabiile sunt pe cale sa se inece . Dar intervine factorul perturbator! Intr-un nu stiu care ceas totul se naruie,ca au fost luati de prosti,ca au fost prea naivi si prea creduli.Ca` natang e omul care se increde-n om! Si mai dau din coate-olea' ca dade-dade prind alt val pe care sa se-nscrie ,doar ca nu-s asa "surfferi" precum se cred si "pleosc" in oala cu dezamagire. Se trezesc ca relatiile nu`s nicaieri ,visele si asteptarile lor cu privire la lucrurile sufletesti isi mai pierd din importanta pentru ca de atata asteptare s-au plictisit,si se-mpotmolesc in intrebarea :"daca pan'amu nu s-a intamplat,ce-mi garanteaza ca mai tarziu se va inampla?" .Stiu sigur ca in faima ,cariera ,bani nu are rost sa se izoleze pentru ca nu le vor satisface acele porniri pe care le aveau pe la-nceputul trairii adevarate.Le mai trece si cate-un cand ca "vremurile lor de glorie au trecut,si de-acum urmeaza mediocritatea". Da` ei sunt condamnati la viata,drum de intoarcere nu e ,asa ca o poteca de salvare oricum vor gasi . Si chiar daca dimineata nu mai simt acel "damn,I feel so good" merg mai departe. Si chair daca totul se pare ca-i rutina nu pot renunta defintiv la visele lor.Poate se mai mint ca nu mai cred in sclipiri si licurici dar inima lor tanjeste dupa ceva ce au avut candva... trecutul .