vineri, 18 ianuarie 2013

tu ai fi zis?

Cine-ar fi zis ca la un ceai povestea va lua viata? Si ca o inima franta va fi incet vindecata? Cuprinsa-n a ei deznadejde,tot sufletu-i ardea, Dar in povesti cu zane demult nu mai credea. Cine-ar fi zis ,ca dupa-atatea lacrimi…multe Va aparea iubirea ,la fel cum dai la-o parte-un munte, De dup-atatea piedici ,si ziduri si bariere, chip sublim cu zambet zdrobeste frontiere? Cine-ar fi zis ca va fi o iarna alba asa cum rar a fost? si-n sufletul acela cald,gasi-va adapost La geam se-aseaza fulgii ,nu corbii de-altadat’ La fel ca-n suflet pacea ce nu-avuse vreodat’ Noi n-am fi zis..dar ce-I aici e mai presus de minte Si pare ca-I raspuns la o ruga fierbinte … Desi nu stim ,simtim in suflete fiorul povestii celor doi ,cantandu`si dorul…

cand iti vine sa...!

Nu vrem sa sune dramatic,nici sa ne plangem,nici sa tipam,nici sa fim furiosi ,dar totusi le facem pe toate... e vorba despre lucrurile "ne-la locul lor" din vietile noastre,care chiar daca am vrea sa le ignoram ,reusim ,o saptamana,doua ,de ce nu noua? ...dar toate gramezile astea zac intr-o camara a inimii noastre .Asemeni unor lucruri deja trecute de termenul de valabilitate,stau morman amintirile,trecutul si nerealizarile noastre acoperite de praf si din cand in cand ,atunci cand viata ne mai ofera cateo lamaie se deschide "cutia Pandorei" cazand gramada peste noi...cruzimea,aroganta,suferinta/durerea,vanitatea,lacomia si gelozia,bolile,lenea,tristetea,teama... Adunatura asta exista in fiecare dintre noi...