joi, 6 ianuarie 2011

Amintirea ...

Se face ca in ultima perioada,mintea mea ruleaza un serial compus din amintiri.Unele din cele mai frumoase,dar care la timpul prezent erau frumoase,iar acum au devenit un chin.Cum iau o secunda de repaus,incepe serialul.
Aseara,rasfoiam un caiet vechi cu notite si am gasit un citat scris pe o foaie stearsa ...nu-mi amintesc de unde am citatul,sper k n-am sa plagiez pe nime,dar suna cam asa:
"Amintirea e un monstru.Tu uiti,dar ea nu uita!Ea doar pune lucrurile la dosar unul cate unul.Le pastreaza pentru tine si le someaza sa se infatiseze inaintea ta cand voieste ea.Crezi ca ai o amintire,dar defapt ea te are pe tine..."
Nimic mai adevarat! Cele mai multe suferinte ale noastre(sau cel putin ale mele) provin din amintiri.Daca nu ai avea cu ce sa compari viata ta,daca n-ar fi clipele frumoase dar devenite amintiri, pe care sa le vrei inapoi...nu te-ai mai considera un netrebnic in momentul de fata.Daca n-ar fi fost niste prieteni candva,de care sa-ti amintesti,nu ti-ai mai dori acum sa ai acelasi tip de relatii cu prietenii tai.E adevarat...in momentul in care intervin amintirile,intervine o stare de tristete .Pur si simplu iti doresti cu ardoare trecutul in viata ta.Tot atunci,iti pui o gramada de intrebari,de ce lucrurile au luat-o pe un alt fagas de cat te asteptai tu?Sau ce ai greseli ai facut ,tu esti cel care ai stricat tot sau e timpul acel care a schimbat lucrurile? De ce nu mai ai aceiasi prieteni,de ce ai ramas singur cand erai o persoana plina de umor in jurul careia oamenii isi doreau sa fie? De ce ,de ce ,de ce?! Pana la urma ...Timpul e responsabil de toate.Amintirea impreuna cu timpul sunt vrasmasii nostri ascunsi.Ei ne fac sa ne dorim trecutul in loc sa ne lase sa privim la viitor.Nu ne lasa sa visam,sau sa speram la ceva mai bun.Nu fac decat sa ne alunge linistea si increderea din noi.
Ti s-a intamplat vreodata sa te simti mai putin important in ochii lumii,sa te subapreciezi sau subestimezi? Ti s-a intamplat,chiar daca erai cel mai popular personaj din cercul tau sa simti ca ai cazut si sa nu stii de ce?! Pai asta e raspunsul...Timpul ne schimba! Iar amintirile ne chinuie prin faptul ca niciodata istoria nu se va repeta.Amintirile doar ne fac in ciuda.Sunt ca niste copii rautaciosi,care iti fac pofta cu o bomboana plina de ciocolata,atunci cand tu esti suspect de diabet .Crud,nu?!
Ma intreb in dreptul meu cand voi alege sa ma despart de trecut si sa nu-mi mai hranesc mintea cu amintiri?!Cand voi da lupta finala cu monstrul?
Nu stiuuuu!...(si aci folosim intonatia din filmuletu cu telecomanda:)) ) Nu stiuuu...de-o mie de ori...nu stiuu!!!


Niciun comentariu: